Din această săptămână dăm startul unei serii de postări intitulată “Portretul Nevăzătorului”, prin care vrem să vă facem cunoștință cu membrii asociației noastre. Indiferent că sunt nevăzători sau mai au rest de vedere, sunt oameni obișnuiți care au acceptat să împărtășească cu noi o părticică din gândurile lor, iar pentru asta le mulțumim!

 Portretul Nevăzătorului 

Nume: Romocea Irina, născută Stretea
Anul nașterii: 1964
Locul nașterii: Com. Spinuș, Jud. Bihor
Profesia/Meseria: Confecționer perii și cutii carton
Membru al Asociației Nevăzătorilor din anul 1984

Care sunt cele mai mari realizări din viața dumneavoastră?

Familia! M-am căsătorit după ce am terminat școala și am doi copii: un fiu și o fiică care are la rândul ei un baiețel de 5 ani.

Ce vă face fericită?

Nepotul meu – iubirea de nepoți e mai intensă. Ai crescut deja o generație de copii care a devenit adultă, apoi apare o ființă mică în viața ta care schimbă totul, nepoțelul! Cu el te joci, cu el ai activități mult mai drăguțe. Relaționezi altfel cu nepotul decât cu propriul copil devenit deja adult.

O întamplare haioasă din viață:

Eram șefa clasei și organizam toată clasa să chiulească, adică luam clanța de la ușa dormitorului și d-na profesoară nu ne găsea, nu putea intra în camera noastră. Profesoara striga pe holuri “4 C-uuul!” și noi stăteam liniștite în camere. Aveam un reșou al clasei în care ne făceam clisă prăjită seara și mirosea în tot internatul. Duminica era zi de curățenie, deoarece era pe vremea când se făcea școală și sâmbăta, iar în timp ce făceam curățenie în dormitor, educatoarea de serviciu a vrut să ne ia reșoul. S-a “luptat” cu o colegă și a reusit să îl confiște. Aveam un diriginte foarte de treabă care ne-a înapoiat reșoul pentru că i-am spus că avem nevoie de el să încălzim apă.

Ce sfat aveți pentru nevăzători?

Cred și îndrăznesc să îmi spun părerea! Ar fi bine să fim mai uniți, să avem tot felul de activități împreună.

Ce sfat aveți pentru văzători?

Vrem să fim acceptați așa cum suntem, să fim ajutați dacă e cazul, să nu fim marginalizați, să nu aibă nimeni impresia că dacă avem probleme de vedere, avem și alte probleme asociate.

Cum vă simțiți în cadrul asociației și ce vă place cel mai mult aici?

Fiind membră de atât de mult timp al asociației, îmi plac oamenii, președintele – e tânăr și organizează activități diverse. Îmi place mult faptul că ne vedem în fiecare săptămână să socializăm! Mă simt bine cu colegii mei, deoarece de mic copil am fost la școală de ambliopi, pentru copii cu probleme de vedere și sunt obișnuită cu colectivul și specificul nostru.