“Cum îi văd cei care nu văd pe cei care se fac că nu văd

În ultimele zile, s-au înregistrat în spațiul public numeroase luări de poziție față de numărul considerat foarte mare al persoanelor care dețin certificat de handicap. Printre cei care au transmis mesaje pe această temă s-au înscris inclusiv liderii ai coaliției aflate la guvernare, premierul Marcel Ciolacu și președintele Senatului Nicolae Ciucă, ambii solicitând organelor competente să verifice dacă documentele emise sunt într-adevăr conforme cu realitatea.

În context, organizația noastră ține să își exprime atât susținerea pentru acest demers, cât și aprecierea pentru dorința factorilor decizionali de la nivelul clasei politice de a îmbunătăți modul în care este gestionată problematica dizabilității în țara noastră, un subiect prea adesea ocolit sau tratat cu superficialitate.

După cum bine se știe, ne-am asumat drept principală misiune, încă de la înființare, apărarea și promovarea intereselor persoanelor cu deficiențe de vedere. Tocmai de aceea, luptăm pentru ca statul să acorde celor ce fac parte din această categorie expusă la excluziune socială și discriminare drepturi și facilități care să creeze premisa reală a egalității de șanse. Când însă printre beneficiarii de prestații sociale ajung să se numere falși deficienți de vedere, înseamnă că societatea se confruntă cu o problemă foarte gravă de ordin moral, principial, care nu aduce decât prejudicii persoanelor cu dizabilități vizuale.

Mai mult decât atât, nu putem ignora consecințele pe care o asemenea situație le are asupra resurselor bugetare alocate de către stat. În acest sens, pentru a ilustra într-o formă cât se poate de concretă viziunea pe care o are asociația noastră asupra subiectului, dorim să reamintim un aspect a cărui relevanță trece dincolo de interpretări sau de circumstanțe: În anul 2003, ultimul în care Asociația Nevăzătorilor din România a făcut parte dintre structurile implicate în mecanismul de întocmire a dosarelor de handicap, numărul beneficiarilor de drepturi din cauza problemelor de vedere era de puțin peste 40.000, la nivelul întregii țări. Au trecut de atunci două decenii. Între timp, inutil să o spunem, populația României a scăzut, iar medicina a înregistrat progrese notabile inclusiv în tratarea maladiilor oculare. Care este consecința? Cum arată astăzi statistica? În loc să scadă, numărul deficienților de vedere nu numai că a crescut, chiar s-a dublat! Desigur, pare șocant.

Nu vom insista aici să comentăm motivele care au condus la actuala stare de fapt sau să căutăm explicații pentru inflația de deficienți de vedere, sunt foruri însărcinate de lege pentru a oferi răspunsuri. Dacă am adus în discuție acest reper, am făcut-o doar pentru a evidenția în mod cât se poate de clar poziția noastră în problema falșilor deficienți de vedere și faptul că, atâta vreme cât am avut pârghii instituționale, am acționat în consecință.

Prin urmare, avem convingerea fermă că ameliorarea semnificativă a situației este posibilă doar prin implicarea autentică a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități în procesul de evaluare a handicapului. Un astfel de parteneriat ar stăvili inflația de beneficiari de certificate de handicap și ar contribui la restabilirea echității sociale, astfel încât sprijinul acordat de către stat să ajungă la cei care sunt îndreptățiți să îl primească și pentru care este indispensabil.

Tudorel Tupiluşi,

Preşedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor din România”