Nu uitaţi, mai sunt câteva zile în care vă puteţi înscriere la cursul de formare instructori în mobilitate și orientare desfăşurat de către asociaţia noastră, în data de 7 iulie 2022, în Oradea. La curs va fi prezent şi un reprezentant al Asociației Nevăzătorilor din Norvegia (Norges Blideforbund Rogaland), iar după terminarea cursului vom avea timp să socializăm şi să ne cunoaștem. Proiectul beneficiază de finanţare nerambursabilă de la Consiliul Judeţean Bihor.
Mai sunt doar câteva locuri disponibile!
Link formular înscriere: https://forms.gle/qxGpv47hzJjYXNDu7
#Oradea #Bihor #ONG #Romania #Voluntar #ConsiliulJudeteanBihor #OrientareSiMobilitate #Curs #Gratuit #IDOradea #FapteBune #Comunitate #Tineret #InvatamCorect
Mai jos vă prezentăm o scurtă istorie a bastonului alb:
Bastonul alb nu este doar un instrument care poate fi folosit pentru a obține independența; este, de asemenea, un simbol al cetăţenilor nevăzători din societatea noastră. Pentru a onora numeroasele realizări ale persoanelor cu deficiențe de vedere și pentru a recunoaște importanța bastonului alb în promovarea independenței, sărbătorim ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua Internațională a Bastonului Alb”.
De-a lungul istoriei, bastonul, toiagul și bățul au existat ca ajutoare de călătorie pentru nevăzători și pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Înregistrările datând din timpurile biblice arată că toiagul păstorului a fost folosit ca unealtă pentru călătoriile solitare. Nevăzătorii foloseau astfel de instrumente pentru a-i avertiza asupra obstacolelor în calea lor. Timp de secole, „toiagul” a fost folosit doar ca un instrument de călătorie și abia în secolul al XX-lea, bastonul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost promovat pentru a fi folosit de nevăzători ca simbol pentru a-i alerta pe ceilalți asupra faptului că un individ avea deficienţe de vedere.
Acest nou rol pentru bastonul alb își are originile în deceniile dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa și apoi răspândindu-se în America de Nord. James Biggs din Bristol a susținut că a inventat bastonul alb în 1921. După ce un accident i-a luat vederea, artistul a trebuit să se adapteze la mediul său. Simțindu-se amenințat de creșterea traficului de autovehicule din jurul casei sale, Biggs a decis să-și vopsească bastonul de mers în alb pentru a se face mai vizibil pentru șoferi. Abia după zece ani, bastonul alb și-a stabilit prezența în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o schemă pentru o mișcare națională a bățului alb pentru nevăzători în Franța. Campania a fost raportată în ziarele britanice, ducând la o schemă similară sponsorizată de cluburi rotary din Regatul Unit. În mai 1931, BBC a sugerat în emisiunile sale de radio că orbilor li se poate oferi un băț alb, care va deveni universal recunoscut ca un simbol care indică faptul că un individ este nevăzător sau cu deficiențe de vedere.
În America de Nord, introducerea bastonului alb a fost atribuită Clubului Lions International. În 1930, un membru al Clubului Lions a văzut cum un nevăzător încerca să traverseze o stradă aglomerată folosind un baston negru. Dându-și seama că bastonul negru abia era vizibil pentru șoferi, Clubul Lions a decis să vopsească bastonul în alb pentru a-i crește vizibilitatea pentru șoferii care se apropie. În 1931, Clubul Lions International a început un program naţional de promovare a folosirii bastoanelor albe pentru persoanele nevăzătoare. De-a lungul anilor 1920 și 1930, nevăzătorii au mers cu bastonul ținut în diagonală într-o poziție fixă, iar rolul bastonului alb a căpătat un rol simbolic de identificator.
Dar când veteranii orbi ai celui de-al Doilea Război Mondial s-au întors în America, forma și utilizarea bastonului alb au fost modificate și mai mult în încercarea de a ajuta veteranii să revină la un stil de viață participativ acasă. Doctorul Richard Hoover a dezvoltat metoda de călătorie cu bastonul lung sau „Hoover”. Aceste bastoane albe sunt concepute pentru a fi folosite ca dispozitive de mobilitate și au readus bastonul la rolul său inițial de instrument de mobilitate, păstrându-i rolul simbolic ca identificator al independenței persoanelor cu deficienţe de vedere. În această perioadă, bastonul alb a început să-și facă loc în politica guvernamentală ca simbol pentru nevăzători.
La începutul anilor 1960, mai multe organizații de stat și agenții de reabilitare care deservesc cetățenii orbi și cu deficiențe de vedere ai Statelor Unite au îndemnat Congresul să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an drept “Ziua siguranței bastonului alb” în toate cele cincizeci de state. Acest eveniment a marcat un moment climatic în lunga campanie a mișcării nevăzătorilor organizat de a câștiga recunoașterea de stat și națională pentru bastonul alb. La 6 octombrie 1964, o rezoluție comună a Congresului, HR 753, a fost semnată în lege, care îl autorizează pe președintele Statelor Unite ale Americii să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an drept „Ziua internaţională a bastonului alb”.
